TENÁCE, tenaci, -ce, adj. 1. Stăruitor, perseverent; persistent, dârz. 2. (Despre corpuri dure) Care prezintă tenacitate (2), care este dur; rezistent, tare. – Din fr. tenace, lat. tenax, -acis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TENÁCE adj. 1. Dârz, stăruitor, perseverent. 2. (Despre un material) Rezistent la rupere; dur, tare. [< fr., it. tenace, cf. lat. tenax].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TENÁCE adj. 1. dârz, stăruitor, perseverent. 2. (despre materiale solide) care prezintă tenacitate (2); dur, rezistent, tare. (< fr. tenace, lat. tenax)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TENÁCE adj. 1. v. stăruitor. 2. perseverent, răbdător, stăruitor, (livr.) pacient, (rar) răbduriu, (astăzi rar) străduitor, (pop.) pilos, (înv.) nevoitor. (O fire ~.) 3. dârz, îndârjit, perseverent, stăruitor. (O muncă ~.) 4. v. perseverent. 5. v. tare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tenáce adj. m., pl. tenáci; f. sg. și pl. tenáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TENÁCE ~ (~i) 1) (despre persoane) Care își respectă opiniile și deciziile cu fermitate; perseverent; stăruitor; insistent. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă dârzenie puternică. Voință ~. 3) (despre corpuri dure) Care rezistă la acțiunea forțelor externe; rezistent la rupere. /<fr. tenace, it. tenace, lat. tenax, ~acis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink