TENCUITÓR, tencuitori, s. m. Meseriaș care tencuiește. [Pr.: -cu-i-] – Tencui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
tencuitór s. m. (sil. -cu-i-), pl. tencuitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TENCUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Muncitor specializat în operații de tencuială. /a tencui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink