TENTATÍVĂ, tentative, s. f. Acțiune întreprinsă în scopul de a realiza ceva, fără siguranța izbânzii; încercare (neizbutită). ♦ (Jur.) Încercare de a săvârși o infracțiune. – Din fr. tentative.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TENTATÍVĂ s.f. Acțiune întreprinsă în scopul de a realiza ceva, fără a avea însă siguranța izbândei; încercare (neizbutită). ♦ (Jur.) Încercare de a săvârși o infracțiune. [Cf. fr. tentative, it. tentativo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TENTATÍVĂ s. f. 1. acțiune întreprinsă în scopul de a realiza ceva, fără siguranța izbânzii; încercare (neizbutită). 2. (jur.) încercare de a săvârși o infracțiune. (< fr. tentative)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TENTATÍVĂ s. încercare. (O ~ de record.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tentatívă s. f., g.-d. art. tentatívei; pl. tentatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TENTATÍVĂ ~e f. 1) Acțiune prin care se încearcă să se ajungă la un rezultat; încercare. 2) jur. Încercare de a comite o infracțiune. /<fr. tentative
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink