TEOCRÁTIC, -Ă, teocratici, -ce, adj. Care aparține teocrației, privitor la teocrație; de natură teocratică. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocratique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TEOCRÁTIC, -Ă adj. Referitor la teocrație. [< fr. théocratique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
teocrátic adj. m. (sil. te-o-cra-), pl. teocrátici; f. sg. teocrátică, pl teocrátice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TEOCRÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de teocrație; propriu teocrației. Conducere ~că. /<fr. théocratique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink