TEOGAMÍE s.f. (Mit privitor la) împerecherea unei divinități cu un muritor, mai ales a unui zeu cu o muritoare (de obicei cu o regină, prin care se acredita ideea eredității divine a copilului regal). [Gen. -iei. / < it. teogamia, fr. théogamie, cf. gr. theos – zeu, gamos – căsătorie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TEOGAMÍE s. f. împerechere a unui zeu cu o muritoare (o regină). (< fr. théogamie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink