TEOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și dogmelor unei religii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TEOLOGÍE f. Disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și învățăturilor unei religii. [G.-D. teologiei; Sil. -te-o-] /<fr. théologie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TEOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și învățăturilor unei religii. ♦ Studiu asupra lui Dumnezeu. ♦ Tratare speculativă care, din interiorul fiecărei religii, studiază divinitatea, puterile și atributele acesteia. [Gen. -iei. / cf. fr. théologie, it., lat., gr. theologia < theos – zeu, logos – studiu].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TEOLOGÍE s. f. disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și dogmelor unei religii. ♦ ~ dialectică = curent teologic protestant modern care folosește în domeniul cunoașterii religioase metoda dialectică sub forma unui dialog între Dumnezeu și om. (< fr. théologie, gr., lat. theologia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TEOLOGÍE s. (BIS.) (înv.) bogoslovie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
teologíe (-íi), s. f. – Studiul dogmelor unei religii, doctrină a bisericii. – Var. înv. teologhie și der. Gr. θεολογία (sec. XVII) și modern din fr. théologie. – Der. teolog, s. m., din fr. théologue; teologic, adj., din fr. thélogique; teologal, adj., din fr. théologal.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
teologíe s. f. (sil. te-o-), art. teología, g.-d. art. teologíei; pl. teologíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink