TERAPÍE, terapii, s. f. Terapeutică (1). ◊ Terapie tisulară = histoterapie. Terapie intensivă = terapie prin care bolnavii imediat operați sau în stare foarte gravă sunt permanent asistați de personal medical în saloane speciale; reanimare. – Din fr. thérapie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TERAPÍE s.f. (Med.) Metodă folosită pentru vindecarea unei boli; terapeutică. ♦ Îngrijire medicală; tratament. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „tratament”, „îngrijire medicală”, „medicație”. [< fr. thérapie, cf. gr. therapeia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TERAPÍE1 s. f. terapeutică (II, 1). (< fr. thérapie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
-TERAPÍE2 elem. -terapeut3.
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TERAPÍE s. 1. v. tratament. 2. terapie intensivă = reanimare. (Serviciul de ~ din spitalul...) 3. terapie tisulară v. histoterapie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
terapíe s. f., art. terapía, g.-d. art. terapíei; pl. terapíi, art. terapíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TERAPÍE ~i f. med. 1) v. TERAPEUTICĂ. 2) Totalitate a metodelor și procedeelor folosite la tratamentul unei boli. [G.-D. terapiei] /<fr. therapie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink