TERATÓM, teratomuri, s. n. Tumoare benignă congenitală complexă, de natură embrionară, formată din diferite țesuturi, care nu are nici o legătură cu organele sau cu regiunea unde s-a format. – Din fr. tératome.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TERATÓM s.n. (Med.) Tumoare congenitală benignă, formată din țesuturi multiple, fără legătură cu organele în care se dezvoltă. [Pl. -oame. / cf. fr. tératome, it. teratoma].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TERATÓM s. n. tumoare din țesuturi multiple, de origine embionară. (< fr. tératome)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
teratóm s. n., pl. teratómuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TERATÓM ~uri n. (la om sau la animale) Tumoare benignă congenitală, apărută în urma unor tulburări în dezvoltarea embrionară a țesuturilor. /<fr. tératome
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TERATÓM (‹ fr.; {s} gr. teras „monstru”) s. n. Tumoare embrionară (benignă sau malignă) care se dezvoltă pe baza celulelor multipotente, în masa sa coexistând țesuturi epiteliale cu structuri nefuncționale (unghii, păr, dinți, țesut muscular, țesut adipos, epiteliu intestinal etc.); se formează în special pe t*******e, ovare, mediastin și regiunea sacrococcigiană.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink