TERCIUIÁLĂ, terciuieli, s. f. Terciuire. [Pr.: -ciu-ia-] – Terciui + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TERCIUIÁLĂ s. (Transilv.) toroșteală. (~ fructelor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
terciuiálă s. f., g.-d. art. terciuiélii; pl. terciuiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink