Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
TERCIUÍT, -Ă, terciuiți, -te, adj. Care este făcut terci; p. ext. strivit, zdrobit. – V. terciui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TERCIUÍT adj. storcit, strivit, zdrobit, (reg.) fleciuit, pistosit, (Olt., Munt.) storcoșit. (Fructe ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; fig. a nimici. – Terci + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A TERCIUÍ ~iésc tranz. 1) A face să capete aspect de terci; a face terci. 2) fig. A face să nu mai existe, distrugând (prin spargere, stricare, dărâmare). /terci + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TERCIUÍ vb. 1. a (se) storci, a (se) strivi, a (se) zdrobi, (reg.) a (se) fleciui, a (se) pistosi, (Olt. și Munt.) a (se) storcoși, (Transilv.) a (se) toroști. (Perele puse în ladă s-au ~.) 2. a se fleșcăi, a se m**a, (pop.) a se cofleși, a se coleși. (Fructul prea copt s-a ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
terciuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terciuiésc, imperf. 3 sg. terciuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. terciuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink