TERIÉR, terieri, s. m. Numele unor rase de câini de statură mică, foarte curajoși, folosiți la vânarea animalelor care trăiesc în vizuini; câine din această rasă. [Pr.: -ri-er] – Din fr. terrier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TERIÉR s.m. (Zool.) Rasă de câini mici de statură și cu botul pătrat, folosiți la vânatul animalelor care trăiesc în vizuini. [Pron. -ri-er. / < fr. terrier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TERIÉR s. m. rasă de câini mici de statură și cu botul pătrat, la vânarea animalelor care trăiesc în vizuini. (< fr. terrier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
teriér s. m. (sil. -ri-er), pl. teriéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TERIÉR ~i m. 1) Rasă de câini de talie mică, cu botul pătrat, folosiți la vânătoarea unor animale care trăiesc în vizuini. 2) Câine din această rasă. [Sil. -ri-er] /<fr. terrier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink