TERMINATÓR, terminatoáre, s.n. Linie marginală, opusă limbului, care desparte partea luminată de soare de cea obscură de pe discul lunii și al planetelor. (cf. fr. terminateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
terminatór s. n., pl. terminatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink