TERMOMÉTRU, termometre, s. n. Instrument folosit la măsurarea temperaturilor, format dintr-un tub de sticlă gradat terminat cu un rezervor care conține un lichid dilatabil (mercur, alcool etc.). – Din fr. thermomètre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TERMOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea temperaturii. [< fr. thermomètre, cf. gr. thermos – cald, metron – măsură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TERMOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea temperaturii corpurilor. (din fr. thermomètre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TERMOMÉTRU s.n. (sil. -tru), art. termométrul, pl. termométre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române | Permalink
termométru s. n. (sil. -tru), art. termométrul; pl. termométre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TERMOMÉTRU ~e n. Instrument pentru măsurarea temperaturii. ~ de cameră. ◊ ~ înregistrator termometru pentru înregistrarea grafică a variațiilor de temperatură. [Sil. -me-tru] /<fr. thermometre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink