TÉSLA s. f. (Fiz.) Unitate de măsură a inducției magnetice. – Din fr. tesla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÉSLA s.m. Unitate de inducție magnetică, egală cu inducția magnetică uniformă, căreia îi corespunde un flux magnetic de un weber, printr-o suprafață de 1 m2. [< fr. tesla, cf. Tesla Nikola – fizician iugoslav].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TÉSLA s. f. unitate de măsură a inducției magnetice, egală cu inducția unui magnetic uniform, care acționează cu o forță de un newton asupra unei sarcini electrice de un coulomb. (< fr. tesla)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
teslá (fiz.) s. f., simb. T
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TESLĂ, tesle, s. f. Unealtă cu coada scurtă, cu tăiș metalic lat și curbat, folosită de dulgheri, rotari și dogari. – Din sl. tesla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÉSLĂ ~e f. Unealtă de tâmplărie cu coadă scurtă, având de-a curmezișul o lamă metalică curbată, folosită la cioplit. /<sl. tesla
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TÉSLĂ s. (TEHN.) gripcă, răzuș, (reg.) scoabă, (înv.) strujniță. (~ pentru tâmplari, dulgheri.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TÉSLĂ s. v. cioplitor, cuțitoaie, mistrie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
téslă (-le), s. f. – Unealta dulgherului, a tîmplarului. – Megl. teslă. Sl. (bg., sb., slov.) tesla (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 408; Conev 66). – Der. teslar, s. m. (tîmplar, dulgher); teslărie s. f. (tîmplărie); teslăresc, adj. (de tîmplar); teslui, vb. (a ciopli cu tesla).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
téslă (unealtă) s. f., g.-d. art. téslei; pl. tésle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink