TESTAMENTÁR, -Ă, testamentari, -e, adj. Privitor la un testament, care este prevăzut într-un testament sau rezultă dintr-un testament. – Din fr. testamentaire, lat. testamentarius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TESTAMENTÁR, -Ă adj. Referitor la un testament; stabilit printr-un testament. [Cf. lat. testamentarius, fr. testamentaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TESTAMENTÁR, -Ă adj. referitor la un testament; stabilit printr-un testament. (< fr. testamentaire, lat. testamentarius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TESTAMENTÁR adj. (JUR.) (înv.) dietar. (Clauză ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
testamentár adj. m., pl. testamentári; f. sg. testamentáră, pl. testamentáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TESTAMENTÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de testamente; propriu testamentelor. 2) Care este prevăzut de testament. Moștenitor ~. Executor ~. /<fr. testamentaire, lat. testamentarius
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink