Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
TESTÁRE, testări, s. f. Acțiunea de a testa2 și rezultatul ei. – V. testa2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TESTÁRE s.f. Acțiunea de a testa și rezultatul ei. [< testa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
testáre s. f., g.-d. art. testării; pl. testări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TESTÁ1, testez, vb. I. Tranz. A da dispoziții prin testament cu privire la transmiterea unor bunuri materiale; a lăsa ceva prin testament. – Din fr. tester, lat. testari.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TESTÁ2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A TESTÁ1 ~éz tranz. jur. (bunuri) A lăsa drept moștenire prin testament; a lega. /<fr. tester, lat. testari
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A TESTÁ2 ~éz tranz. (persoane) A supune unui test. /<fr. tester
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TESTÁ1 vb. I. tr. A face un testament; a lăsa ceva prin testament. [< fr. tester, cf. lat. testari].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TESTÁ2 vb. I. tr. A supune unui test1. ♦ A încerca, a proba. [< fr. tester].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TESTÁ1 vb. I. tr. a lăsa prin testament. II. intr. a face un testament. (< fr. tester, lat. testari)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TESTÁ2 vb. tr. 1. a supune unui test1, a încerca, a proba. 2. (med.) a cerceta printr-un test1 (2). (< fr. tester)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TESTÁ vb. (JUR.) 1. a lega, (înv., în Transilv.) a testălui. (A ~ cuiva un bun.) 2. a lăsa. (A ~ ceva unor succesori.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
testá (jur., psih.) vb., ind. prez. 1 sg. testéz, 3 sg. și pl. testeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink