TETRA1- Element de compunere care înseamnă, „format din patru”, „patru”, „de patru ori” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. tétra-.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÉTRA2 s. n. Țesătură textilă cu aspect de tricot în care două ochiuri pe față alternează cu două ochiuri pe dos; p. ext. produs confecționat din acest material. ◊ (Adjectival) Maiou tetra. – Denumire comercială.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÉTRA s.n. (Text.) Țesătură de tricot dintr-un fir în care alternează câte două șiruri de ochiuri pe față cu două pe dos; (p. ext.) produs confecționat din acest tricot. [Nume comercial].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TETRA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(cu) patru”, „de patru ori”. [< fr. tétra-, cf. gr. tetra- – (cu) patru].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TETR(A)- elem. „patru, de patru ori”. (< fr. tétr/a/-, cf. gr. tetra)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TÉTRA1 s. n. țesătură de tricot dintr-un fir în care alternează câte două șiruri de ochiuri pe față cu două pe dos; produs confecționat din acest tricot. (n. com.)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TÉTRA2 s. m. pește de acvariu, de culoare cenușie-argintie, cu dungi late, negre, originar din Paraguay. (< germ. Tetra)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tétra adj. invar., s. f.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
tetra- Pref. care exprimă ideea de împătrit. Gr. τετρα, prin intermediul fr. tétra-.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tétra s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink