TETRACLORÚRĂ, tetracloruri, s. f. Combinație a clorului cu un corp simplu tetravalent. ◊ Tetraclorură de carbon = lichid greu, incolor, cu miros plăcut care se folosește ca solvent pentru grăsimi, lacuri etc., la fabricarea insecticidelor și la umplerea unor stingătoare de incendii. – Din fr. tétrachlorure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TETRACLORÚRĂ s.f. Combinație a clorului cu un corp simplu tetravalent. ♦ Tetraclorură de carbon = lichid greu, incolor, cu miros dulceag, întrebuințat în unele aparate de stins incendiile sau ca solvent neinflamabil. [< fr. tétrachlorure].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TETRACLORÚRĂ s. f. combinație a clorului cu un element tetravalent. ♦ ~ de carbon = compus organic lichid, incolor, cu miros plăcut, în unele aparate de stins incendiile, ca solvent neinflamabil, la fabricarea lacurilor, a insecticidelor etc. (< fr. tétrachlorure)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tetraclorúră s. f. (sil. -tra-clo-) clorură
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TETRACLORURĂ DE CARBÓN s. (CHIM.) tetra-clormetan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink