TETRAÉDRU, tetraedre, s. n. Poliedru cu patru fețe triunghiulare, patru vârfuri și șase muchii. – Din fr. tétraèdre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TETRAÉDRU s.n. Poliedru cu patru fețe triunghiulare. [Pron. -tra-e-. / < fr. tétraèdre, cf. gr. tetra – cu patru, hedra – față, plan].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TETRAÉDRU s. n. poliedru cu patru fețe. (< fr. tétraèdre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tetraédru s.n. (sil. -tra-e-dru), art. tetraédrul; pl. tetraédre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TETRAÉDRU ~e n. Poliedru cu patru fețe (toate triunghiuri); piramidă triunghiulară. [Sil. te-tra-e-dru] /<fr. tétraedre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink