TETRAGÓN, tetragoane, s. n. (Rar) Patrulater. – Din fr. tétragone.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TETRAGÓN s.n. Patrulater. [< fr. tétragone, cf. gr. tetra – cu patru, gonia – unghi].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TETRAGÓN s. n. patrulater. (< fr. tétragone)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TETRAGÓN s. v. patrulater.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tetragón s. n. (sil. -tra-), pl. tetragoáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TETRAGÓN ~oáne n. Poligon cu patru laturi; patrulater. /<fr. tétragone
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink