TETRAMÉR, -Ă adj. Constituit din patru părți; (biol.) care se divide în patru. [Cf. fr. tétramère < gr. tetra – patru, meros – parte].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TETRAMÉR, -Ă adj. 1. constituit din patru părți. 2. (zool.) format din patru metamere. (< fr. tétramère)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tetramér adj. m., pl. tetraméri; f. sg. tetraméră, pl. tetramére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink