TETRAPODÍE, tetrapodii, s. f. (Lit.) Metru (3) antic compus din patru picioare (9). – Din fr. tétrapodie, engl. tetrapody.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TETRAPODÍE s.f. Metru ritmic în prozodia greacă, constând din două dipodii de același fel. [Gen. -iei. / < fr. tétrapodie, cf. gr. tetrapodia < tetra – cu patru, pous – picior].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TETRAPODÍE s. f. metru ritmic în prozodia greacă constând din două dipodii de același fel. (< fr. tétrapodie, gr. tetrapodia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tetrapodíe s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. tetrapodíei; pl. tetrapodíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink