TETRÁRH, tetrarhi, s. m. 1. Guvernatorul unei tetrarhii. 2. Titlu dat de romani anumitor principi tributari de la frontierele răsăritene ale imperiului. – Din lat. tetrarches, ngr. tetrárchis, fr. tétrarque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TETRÁRH s.m. 1. Guvernatorul unei tetrarhii. 2. Titlu dat de romani anumitor principi tributari de la frontierele răsăritene ale imperiului. [< lat., gr. tetrarches < tetra – patru, archos – șef].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TETRÁRH s. m. 1. guvernator al unei tetrarhii. 2. titlu dat de romani anumitor principi tributari de la frontierele răsăritene ale imperiului. (< fr. tétrarque, lat. tetrarches, gr. tetrarkhes)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tetrárh s. m. (sil. mf. tetr-), pl. tetrárhi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TETRÁRH ~i m. 1) Guvernator al unei tetrarhii. 2) Principe tributar de la hotarele de răsărit ale imperiului roman. /<lat. tetrarches, ngr. tetrárchis, fr. tétrarque
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink