TEVATÚRĂ s. f. Zarvă, gălăgie, scandal. ♦ Bucluc, neplăcere. ♦ Tulburare, încăierare, răscoală, răzmeriță. – Din tc. tevatür.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TEVATÚRĂ s. v. hărmălaie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TEVATÚRĂ s. v. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tevatúră (-ri), s. f. – Zarvă, gălăgie, scandal. Tc. tevatür (Șeineanu, II, 359; Lokotsch 2053; Ronzevalle 68), cf. ngr. ταβατούρι.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tevatúră s. f., g.-d. art. tevatúrii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TEVATÚRĂ ~i f. Tulburare mare, însoțită de gălăgie și de scandal; hărmălaie; tărăboi. [G.-D. tevaturii] /<turc. tevatür
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink