TEZAURÁR, tezaurari, s. m. (Înv.) Custodele unui tezaur; funcționar care primea și distribuia banii statului; casier, vistiernic. [Pr.: -za-u-] – Tezaur + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TEZAURÁR s. v. trezorier.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tezaurár s. m. (sil. -za-u-), pl. tezaurári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TEZAURÁR ~i m. înv. Persoană având obligația de a păzi și de a administra tezaurul țării. /tezaur + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink