TEZAURIZATÓR, tezaurizatori, s. m. (Rar) Persoană care tezaurizează. [Pr.: -za-u-] – Tezauriza + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TEZAURIZATÓR s.m. (Rar) Cel care tezaurizează. [Cf. lat. thesaurisator].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TEZAURIZATÓR s. m. cel care tezaurizează. (< lat. thesaurisator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tezaurizatór s. m. (sil. -za-u-), pl. tezaurizătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TEZAURIZATÓR ~i m. rar Persoană care tezaurizează. /<lat. thesaurisator
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink