TEȘITÓR, teșitoare, s. n. Unealtă construită dintr-o tijă de oțel cu una sau cu ambele extremități tronconice, folosită la ieșirea găurilor cilindrice. – Teși + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
teșitór s. n., pl. teșitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TEȘITÓR ~oáre n. Unealtă de tâmplărie pentru teșirea găurilor cilindrice. /a teși + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink