TIBETÁN, -Ă, tibetani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) din Tibet. – Din fr. tibétain.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TIBETÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Tibet. ◊ (s. f.) limbă din grupul tibeto-birman, cu numeroase dialecte, vorbită în Tibet, Pakistan, Birmania și Nepal. (< fr. tibétain)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tibetán adj. m., pl. tibetáni; f. sg. tibetánă; pl. tibetáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CHINO-TIBETANE adj. Limbi ~ v. sino-tibetane.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink