TÍBIA, tibii, s. f. Os lung și gros al piciorului, situat între genunchi și gleznă, lângă peroneu, cu care formează scheletul gambei. [Pr.: -bi-a] – Din fr., lat. tibia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÍBIA s.f. (Anat.) Os lung și gros situat între genunchi și gleznă, care împreună cu peroneul formează scheletul gambei. [Pron. -bi-a. / < fr., lat. tibia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TÍBIA s. f. 1. os lung și gros, între genunchi și gleznă, care împreună cu peroneul formează scheletul gambei. 2. articol (5) al piciorului la insecte, între femur și tars; al cincilea segment al membrelor păianjenilor. (< fr., lat. tibia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TÍBIA s. (ANAT.) fluier, (pop.) țurloi, (prin Bucov.) boldan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tibía s. f. (sil. -bi-a), g.-d. art. tibíei; pl. tibíi, art. tibíile (sil. -bi-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÍBIA ~i f. anat. Os gros și lung, situat între gleznă și genunchi, formând împreună cu peroneul scheletul gambei. [G.-D. tibiei; Sil. -bi-a] /<fr., lat. tibia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink