TIBIȘÍR, tibișire, s. n. (Înv. și reg.) Cretă (pentru scris pe tablă). – Din tc. tebeșir.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TIBIȘÍR s. v. cretă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tibișír (-re), s. n. – Cretă. – Mr. tibișire. Tc. tebeșir, din arab. tabâśir „zahăr de trestie” (Șeineanu, II, 359; Lokotsch 1965; Ronzevalle 63), cf. ngr. τεμπεσίρι, bg. tebešir, cf. fr. tabaschir 1615 (concrețiune silicoasă în nodurile de bambus), it. tabascir 1829, engl. tabaxir, tabasheer, germ. Tabaschir, port. tabaxir (Battisti).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tibișír s. n., pl. tibișíre/tibișíruri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
crétă f., pl. e (lat. creta, adică „din insula Creta”, de unde și mgerm. kride, ngerm. kreide, pol. kreda, kryda, și de aci rut. kréĭda, kriĭda). Carbonat de calciŭ saŭ calcită pămîntoasă (CO3 Ca), formată din animalcule foraminifere supt [!] aspectu uneĭ substanțe albe dure, care se întrebuințează la scris pe tabla neagră în școale [!]. – În est (d. rut.) cridă, în sud (rar azĭ) tibișir.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink