TÍFDRUC, tifdrucuri, s. n. 1. Metodă de tipărire cu forme de tipar la care imaginea este realizată prin scobituri gravate. 2. Mașină de tipar cu care se imprimă după tifdruc (1). – Din germ. Tiefdruck.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÍFDRUC s.n. 1. Metodă de tipărire cu forme de tipar la care imaginea este formată din scobituri gravate; tipar adânc; calcografie. 2. Mașină de tipar cu care se imprimă după această metodă. [< germ. Tiefdruck].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TÍFDRUC s. n. 1. metodă de tipărire cu forme de tipar la care imaginea este formată din scobituri gravate; tipar adânc; calcografie. 2. mașină de tipar cu care se imprimă după această metodă. (< germ. Tiefdruck)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TÍFDRUC s. v. calcografie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tifdrúc s. n., (mașini) pl. tifdrúcuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÍFDRUC ~uri n. poligr. 1) rar Procedeu de reproducere grafică a unor imagini cu ajutorul clișeelor gravate în adâncime; tipar adânc; calcografie. 2) Mașină care imprimă cu astfel de forme. /<germ. Tiefdruck
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink