TIGHÉL, tigheluri, s. n. Cusătură vizibilă, foarte măruntă și regulată, făcută cu mașina sau cu mâna, în care fiecare împunsătură începe de la locul ultimei împunsături precedente. ◊ Expr. (Pop. și fam.) A trage (cuiva) un tighel = a mustra, a dojeni (pe cineva). [Pl. și: tighele] – Din tc. tegel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TIGHÉL s. v. tiv, tivitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tighél (-luri), s. n. – 1. Cusătură vizibilă cu rol de ornament. – 2. Ceartă, perdaf. – Tc. tegel, forma vulgară în loc de teyel (Șeineanu, II, 360; Tiktin; Candrea). – Der. tigheli, vb. (a face un tighel).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tighél s. n., pl. tighéluri/tighéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TIGHÉL ~uri n. Cusătură vizibilă măruntă, făcută cu mâna sau cu mașina, astfel încât fiecare împunsătură să înceapă în locul împunsăturii precedente. A coase cu ~. ◊ A-i trage cuiva un ~ a mustra aspru pe cineva. /<turc. tegel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink