tigorí, tigorésc, vb. IV (reg.) 1. a se chinui, a trăi din greu. 2. a se zgârci.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
TIGOÁRE, tigori, s. f. (Pop.) Om de nimic, ticălos; ființă leneșă, puturoasă sau slabă, prăpădită. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TIGOÁRE ~óri f. pop. 1) Om foarte leneș. 2) Ființă slabă lipsită de putere. 3) Persoană rea, ticăloasă. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
tigoáre s. f., g.-d. art. tigórii; pl. tigóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink