TIHNEÁLĂ, tihneli, s. f. (Înv.) Faptul de a-i tihni, de a avea tihnă. [Var.: ticneálă s. f.] – Tihni + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TIHNEÁLĂ s. v. astâmpăr, calm, liniște, odihnă, pace, repaus, tihnă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tihneálă s. f., g.-d. art. tihnélii; pl. tihnéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink