TIMBRÁL, -Ă, timbrali, -e, adj. (Muz.) Caracteristic timbrului (2). – Timbru + suf. -al.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
timbrál adj. m., pl. timbráli; f. sg. timbrálă, pl. timbrále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TIMBRÁL ~ă (~i, ~e) (în muzică) Care ține de timbru; propriu timbrului. /Din timbru
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink