TIMÍE s. f. (Psih.) Stare afectivă obișnuită a unui individ. – Din lat., engl. thymia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TIMÍE1 s. f. comportament exterior al individului considerat în raport cu activitatea ori cu umoarea sa veselă sau tristă. (< fr. thymie, lat., engl. thymia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
-TIMÍE2 elem. tim2(o)-.
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
timíe s. f., g.-d. timíi, art. timíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink