TIMÓL, (2) timoluri, s. n. 1. Compus organic din clasa fenolilor, care se găsește în unele uleiuri eterice sau se prepară pe cale sintetică, fiind folosit în special ca medicament. 2. (Med.) Probă de laborator pentru verificarea funcțiilor ficatului. – Din fr. thymol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TIMÓL s.m. 1. Compus organic cu miros aromatic și gust pișcător, care se găsește în esența de cimbrișor. 2. (Med.) Probă de laborator pentru verificarea funcțiilor ficatului. [< fr. thymol].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TIMÓL s. n. 1. compus organic cu miros aromatic și gust pișcător, în unele uleiuri eterice, antiseptic. 2. probă de laborator pentru verificarea funcțiilor ficatului. (< fr. thymol)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TIMÓL, timoli, s. m. Compus organic din clasa fenolilor, care se găsește în unele uleiuri eterice sau se prepară pe cale sintetică, fiind folosit în special ca medicament. – Fr. thymol.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
timól s. n., (probe de laborator) pl. timóluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TIMÓL ~i m. 1) Compus organic sub formă de cristale incolore, extras din unele uleiuri eterice sau obținut pe cale sintetică, folosit în medicină ca antihelmintic și antiseptic. 2) med. Analiză prin care se verifică funcțiile ficatului. /<fr. thymol
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink