TINERÉȚE, tinereți, s. f. 1. Perioadă din viața omului între copilărie și maturitate. ♦ Perioada de început a existenței unui animal sau a unui copac. 2. Stare a omului tânăr (caracterizată prin vigoare, prospețime, avânt). 3. Oameni tineri; tineret. – Tânăr + suf. -ețe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TINERÉȚE s. (înv. și fam.) junețe, (înv. și reg.) junie, tinerie, (reg.) tinerime. (Amintiri de ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TINERÉȚE s. v. tineret, tinerime.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Tinerețe ≠ bătrânețe
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
tineréțe s. f., art. tineréțea, g.-d. art. tineréții; pl. tineréți, art. tineréțile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TINERÉȚE ~i f. 1) Perioadă a vieții omului de la adolescență până la vârsta medie. ◊ Din ~ de pe când (cineva) era tânăr. 2) Perioadă inițială în existența unui organism anumal sau vegetal. 3) Comportare de om tânăr. 4) fig. v. TINERET. [G.-D. tinereții] /tânăr + suf. ~ețe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TINERÉȚĂ s. f. v. tinerețe.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink