TINERÍME s. f. Tineret. – Tânăr + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TINERÍME f. 1) v. TINERET. 2) Mulțime de tineri. [G.-D. tinerimii] /tânăr + suf. ~ime
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TINERÍME s. v. tineret.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TINERÍME s. v. tinerețe.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Tinerime ≠ bătrânime
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
tineríme s. f., g.-d. art. tinerímii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink