TINICHIGÍU, tinichigii, s. m. Meseriaș, muncitor care lucrează sau repară obiecte de tinichea, sârmă, bare metalice etc. – Din tc. tenekeci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TINICHIGÍU s. (reg.) tindichelar, (Transilv., Maram. și Bucov.) pleuar, (prin Ban. și Olt.) șpenglăr, (Transilv.) tinicher.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tinichigíu s. m., art. tinichigíul; pl. tinichigíi, art. tinichigíii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TINICHIGÍU ~i m. 1) Meseriaș care face sau repară obiecte de tinichea. 2) Muncitor specializat în confecționarea obiectelor de tinichea. /<turc. tenekeci
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink