Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
TIPTÍL adv. 1. Fără zgomot, ușor, cu grijă (pentru a nu fi auzit). Merge tiptil. ♦ Pe furiș, pe nesimțite; pe ascuns (pentru a nu fi văzut, pentru a nu se da de gol). 2. (Înv.; în expr.) A se îmbrăca tiptil = a se deghiza, a se travesti. [Var.: (înv.) teptíl adv.] – Din tc. tebdil.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TIPTÍL adv. 1) Fără zgomot; încet. 2) Pe furiș; pe ascuns; pe nesimțite. /<turc. tebdil
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TIPTÍL adv. 1. (pop.) cătinel, pitiș, pitulat, pituliș, pituluș. (Înaintează ~.) 2. furiș, hoțește, (rar) hoțiș. (Se strecoară ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TIPTÍL adv. v. deghizat, incognito, travestit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tiptíl adv. – În mod precaut, pe furiș, pe nesimțite. – Var. înv. teptil. Mr. tiptile, megl. tiptil. Tc. (arab.) tebdil (Roesler 604; Șeineanu, II, 362; Lokotsch 1966), cf. alb., sb. tevdil, bg. tepdil. – Der. tiptilat, adj. (deghizat, travestit), prin contaminare cu tupilat.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tiptíl adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink