Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
TIRIPLÍC s. n. (Învechit) Fir de mătase sau de bumbac răsucit și mercerizat, folosit la brodat sau la împletit. – Tc. tire-iplik.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
tiriplíc, tiriplícuri, s.n. (înv.) 1. ață albă, roșie, albastră de țesut; bumbăcel. 2. (adv.) strună.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
tiriplíc (-curi), s. n. – Fir de bumbac. Tc. tire iplik (Șeineanu, II, 362), cf. sb. tiriplik.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tiriplíc s. n., pl. tiriplícuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TIRIPLIC ~uri n. rar Bumbac folosit la brodat, la țesut sau împletit. /<turc. tireiplik, sb. tiriplik
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)