TITANÍT, titanituri, s. n. Silicat natural de calciu și de titan1, de culoare galbenă, verzuie sau brună, întrebuințat ca piatră semiprețioasă. – Din fr. titanite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TITANÍT s.n. Silicat natural de calciu și de titan, întrebuințat ca piatră semiprețioasă; sfen. [< fr. titanite].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TITANÍT s. n. 1. silicat natural de titan și de calciu, piatră semiprețioasă; sfen. 2. aliaj dur cu carburi metalice, concreționat. (< fr. titanite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TITANÍT s. v. sfen.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
titanít s. n., pl. titaníturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TITANÍT ~uri n. 1) Mineral de culoare galbenă, brună sau verde, întrebuințat ca piatră semiprețioasă și ca materie primă pentru obținerea oxidului de titan; sfen. 2) Piatră semiprețioasă corespunzătoare. /<fr. titanite
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink