TITUBÁNT, -Ă, titubanți, -te, adj. (Franțuzism) Bălăbănit2, nesigur, tremurător. – Din fr. titubant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TITUBÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Cu mers nesigur, care se împleticește pe picioare; bălăbănit, tremurător, nesigur. [< fr. titubant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TITUBÁNT, -Ă adj. cu mers nesigur, care se împleticește pe picioare; tremurător. (< fr. titubant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
titubánt adj. m., pl. titubánți; f. sg. titubántă, pl. titubánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink