TITUBÁȚIE, titubații, s. f. (Franțuzism) Nesiguranță în mers și în mișcări. – Din fr. titubation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TITUBÁȚIE s.f. (Franțuzism) Nesiguranță în mers și în mișcări. [Gen. -iei. / cf. fr. titubation, lat. titubatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TITUBÁȚIE s. f. nesiguranță în mers și în mișcări. (< fr. titubation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
titubațíe s. f. (sil. -ți-e), art. titubațía (sil. -ți-a), g.-d. art. titubațíei; pl. titubațíi, art. titubațíile (sil. -ti-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink