Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
TITULARIZÁRE, titularizări, s. f. Acțiunea de a titulariza și rezultatul ei. – V. titulariza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TITULARIZÁRE s.f. Acțiunea de a titulariza și rezultatul ei. [< titulariza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TITULARIZÁRE s. v. definitivare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
titularizáre s. f., g.-d. art. titularizării; pl. titularizări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TITULARIZÁ, titularizez, vb. I. Tranz. A numi pe cineva ca titular al unui post (în care funcționa până atunci în mod provizoriu). – Din fr. titulariser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A TITULARIZÁ ~éz tranz. rar (persoane) A face titular; a numi definitiv într-un post deținut anterior temporar. /<fr. titulariser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TITULARIZÁ vb. I. tr. (Rar) A numi, a face pe cineva titular al unui post. [< fr. titulariser].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TITULARIZÁ vb. tr. a numi (pe cineva) titular (1) al unui post. (< fr. titulatiser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TITULARIZÁ vb. v. definitiva.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
titularizá vb., ind. prez. 1 sg. titularizéz, 3 sg. și pl. titularizeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink