TOÁIPĂ, toaipe, s. f. (Reg.) Unealtă de dulgherie în formă de bardă sau de topor, cu care se cioplesc grinzile. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TOÁIPĂ s. v. bardă, toporișcă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
toáipă (-pe), s. f. – Teslă, bardă. Origine necunoscută. În Mold.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
toáipă s. f., g.-d. art. toáipei; pl. toáipe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TOÁIPĂ ~e f. Bardă cu tăișul mare, întrebuințată mai ales la cioplitul grinzilor. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink