TOCEÁLĂ, toceli, s. f. Faptul de a-și însuși mecanic lecțiile, învățându-le pe dinafară; buchereală. ♦ Faptul de a insista îndelung în învățarea unei lecții, unei materii etc. – Toci + suf. eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TOCEÁLĂ s. v. buchereală, buchiseală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
toceálă s. f., g.-d. art. tocélii; pl. tocéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink