TÓGĂ, togi, s. f. Mantie largă și lungă, fără mâneci, pe care o purtau romanii peste tunică, înfășurată pe corp, pornind de la umărul stâng și lăsând descoperit brațul și umărul drept. – Din lat. toga.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÓGĂ s.f. Îmbrăcăminte specifică a romanilor constând dintr-o bucată lungă de stofă sau de lână, care se purta înfășurată pe corp, pornind de la umărul stâng și lăsând descoperit brațul drept. [< lat. toga].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TÓGĂ s. f. 1. îmbrăcăminte bărbătească la romani constând dintr-o bucată lungă de stofă sau de lână, care se purta înfășurată pe corp, pornind de la umărul stâng și lăsând descoperit brațul drept. 2. robă. (< lat. toga)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TÓGĂ s. v. robă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tógă s. f., g.-d. art. tógii; pl. togi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÓGĂ ~gi f. 1) Mantie lungă și largă fără mâneci, purtată peste tunică, lăsând descoperit brațul și umărul drept. 2) Haină de ceremonie, lungă până la pământ, cu mâneci largi. ~ de avocat. [G.-D. togii] /<lat. toga
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink