TÓLBĂ, tolbe, s. f. 1. Un fel de geantă atârnată la șold, în care se păstrează merindele, vânatul etc. 2. Toc în care se păstrau săgețile. [Var.: (pop.) tórbă s. f.] – Din bg., scr. torba.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÓLBĂ s. 1. (pop.) tașcă, (Mold.) țoșcă. (~ pentru vânat.) 2. (înv. și reg.) toc, (înv.) cucură, faretră, săhăidac, tăftui. (~ de săgeți.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tólbă s. f., g.-d. art. tólbei; pl. tólbe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÓLBĂ ~e f. 1) Geantă vânătorească (din piele sau din alt material) pentru merinde și vânat purtată la șold. 2) înv. Toc pentru săgeți; faretră. /<lat., turc. torba
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink